Vitamina D contribuie la funcționarea optimă a sistemului imunitar, influențând răspunsurile imune înnăscute și adaptative. Vitamina D, prin receptorul său specific (VDR), influențează celulele T ale sistemului imunitar. Ea reduce reacțiile inflamatorii cauzate de celulele Th1 și Th17, și ajută la formarea celulelor T reglatoare, care sunt importante pentru menținerea echilibrului și toleranței imune.

Sursa: https://www.researchgate.net/figure/Role-of-vitamin-D-in-the-immune-system-Schematic-representation-of-cells-from-the-innate_fig1_334306765 

De asemenea, celulele prezentatoare de antigen, cum ar fi macrofagele și celulele dendritice, pot produce vitamina D activă local, ceea ce ajută la reglarea micro-mediului imun și la reducerea inflamației excesive.

Deficiența de vitamina D a fost legată de o serie de boli autoimune, printre care scleroza multiplă, diabetul de tip 1 și artrita reumatoidă. În cazul sclerozei, studiile sugerează o frecvență mai mare a bolii în regiunile cu expunere redusă la soare, indicând un rol protector al vitaminei D. În diabetul de tip 1, un nivel scăzut de vitamina D este asociat cu un risc mai mare de boală, iar suplimentarea poate fi benefică.

Cercetările arată că nivelurile scăzute de vitamina D sunt frecvente la pacienții cu artrită reumatoidă, în special în formele severe ale bolii. Suplimentarea cu vitamina D poate reduce inflamația și severitatea simptomelor, deși rezultatele variază în funcție de doză, durata tratamentului și caracteristicile individuale ale pacienților.

Vitamina D nu se limitează la funcțiile sale clasice. Recent, s-a demonstrat că are efecte epigenetice importante, influențând expresia genelor implicate în imunitate, metabolismul calciului și prevenirea stresului oxidativ. Prin modificări ale cromatinei, metilare sau acetilare, vitamina D contribuie la reglarea expresiei genelor și la organizarea structurală a genomului. De exemplu, receptorul său nuclear, VDR, reglează mii de gene.

Un studiu a evaluat efectele suplimentării cu vitamina D3 asupra performanței cognitive și a structurii celulare din hipocamp și amigdală la șobolani masculi cu deficit de vitamina D. Suplimentarea cu doze mici a fost suficientă pentru a îmbunătăți învățarea spațială și memoria, testate în labirintul de apă Morris și labirintul radial. Modificările structurale observate includ o reducere a densității microgliei și astrocitelor, alături de o creștere a densității neuronilor în regiuni esențiale, precum hilusul și CA3 din hipocamp și amigdală, indicând un potențial rol neuroprotector al vitaminei D3. Constatările sugerează importanța menținerii unor niveluri adecvate de vitamina D pentru sănătatea cognitivă, necesitând cercetări ulterioare pe femele și subiecți umani. 

Aceste mecanisme sunt deosebit de relevante în managementul bolilor autoimune. De exemplu, prin reprogramarea epigenetică a macrofagelor, vitamina D poate reduce fenotipul inflamator (M1) și încuraja tranziția către un fenotip rezolutiv (M2), prevenind inflamația cronică.

Răspunsul individual la suplimentele de vitamina D variază semnificativ, fiind influențat de factori genetici și epigenetici. Această variabilitate subliniază necesitatea unei suplimentări personalizate. Pentru indivizii cu un răspuns scăzut, pot fi necesare doze mai mari pentru a obține beneficiile dorite.

Există mai multe forme de vitamina D, fiecare având utilizări specifice:

• Cholecalciferol (D3): Este principalul compus utilizat pentru suplimentare și fortificare datorită stabilității și biodisponibilității excelente.
• Ergocalciferol (D2): Este mai puțin stabil și mai puțin eficient decât D3, fiind nepotrivit pentru fortificare.
• Calcidiol (25-hidroxivitamina D): Deși este un metabolit inactiv al vitaminei D3, acesta nu este adecvat pentru suplimentare.
• Calcitriol (1,25-dihidroxivitamina D): Este forma activă a vitaminei D, utilizată exclusiv în tratamente terapeutice pentru afecțiuni severe, precum insuficiența renală.

Dintre acestea, cholecalciferolul (D3) este forma ideală pentru suplimentare și fortificare datorită stabilității sale în alimente procesate termic și rezistenței la degradare.

Deficiența de vitamina D este definită prin niveluri serice de 25(OH)D sub 20 ng/mL. Pentru tratarea deficienței, dozele recomandate variază în funcție de vârstă și context medical:

• Nou-născuți: 1.000 IU/zi
• Sugari și copii mici: 2.000-3.000 IU/zi
• Adulți: 7.000-10.000 IU/zi sau 50.000 IU săptămânal

Reevaluarea nivelurilor serice se face la 8-12 săptămâni de la începereasuplimentării. În cazurile de malabsorbție intestinală sau disfuncții hepatice sau renale, sunt utilizate forme speciale, cum ar fi calcifediolul sau calcitriolul.

Pe lângă suplimentare, fortificarea alimentelor (ex. lapte, pâine, paste) și expunerea moderată la soare sunt măsuri esențiale.

Vitamina D are un potențial semnificativ în modularea răspunsurilor imune și în managementul bolilor autoimune, inclusiv al artritei reumatoide. Totuși, pentru a înțelege pe deplin beneficiile sale, sunt necesare studii suplimentare care să standardizeze dozele și să evalueze efectele pe termen lung. Prin înțelegerea aprofundată a interacțiunii vitaminei D cu epigenomul, această moleculă poate deveni o componentă centrală a strategiei moderne de prevenție a bolilor și de promovare a sănătății. Educația publică privind utilizarea responsabilă a suplimentelor este importantă pentru prevenirea automedicației în doze mari, care pot duce la toxicitate.

Bioeel vă pune la dispoziție produsul Vitamina D3 2000 UI, un supliment alimentar pentru sistemului osos, muscular și imunitar. 

Vitamina D3 contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar, susținând apărarea organismului. În plus, ajută la menținerea oaselor și dinților, contribuind la un echilibru optim al întregului corp. Adaugă acest supliment alimentar în rutina ta zilnică pentru un suport complet în menținerea unui organism puternic.

Vă invităm să descoperiți produsul nostru cu Vitamina D3 accesând linkul:

Accesează produsul

Referințe:

1. Gáll, Z.; Csüdör, Á.; Sável, I.-G.; Kelemen, K.; Kolcsár, M. Cholecalciferol Supplementation Impacts Behavior and Hippocampal Neuroglial Reorganization in Vitamin D-Deficient Rats. Nutrients 2024, 16, 2326
2. Christakos S, Ajibade D, Dhawan P, Fechner A, Mady L (2011) Vitamin D: metabolism. Endocrinol Metab 39:243–253
3. DeLuca HF (2014) History of the discovery of vitamin D and its active metabolites. BoneKEy Rep 3:1–8
4. Christakos S, Hewison M, Gardner DG, Wagner CL, Sergeev IN, Rutten E, Pittas AG, Boland R, Ferrucci L, Bikle DD (2013) Vitamin D: beyond bone. Ann N Y Acad Sci 1287:45–58
5. Mathieu C (2015) Vitamin D and diabetes: where do we stand? Diabetes Res Clin Pract 108:201–209
6. Bizzaro G, Shoenfeld Y (2015) Vitamin D and autoimmune thyroid diseases: facts and unresolved questions. Immunol Res 61:46–52
7. Kivity S, Agmon-Levin N, Zisappl M, Shapira Y, Nagy EV, Danko K, Szekanecz Z, Langevitz P, Shoenfeld Y (2011) Vitamin D and autoimmune thyroid diseases. Cell Mol Immunol 8:243–247
8. Zhang Y-G, Wu S, Lu R, Zhou D, Zhou J, Carmeliet G, Petrof E, Claud EC, Sun J (2015) Tight junction CLDN2 gene is a direct target of the vitamin D receptor. Sci Rep 5:10642
9. Hewison M (2011) Vitamin D and innate and adaptive immunity. Vitam Horm 86:23–62
10. Hewison M (2011) Antibacterial effects of vitamin D. Nat Rev 7:337–345
11. Meyer V, Saccone DS, Tugizimana F, Asani FF, Jeffery TJ, Bornman L (2017) Methylation of the Vitamin D Receptor (VDR) gene, together with genetic variation, race, and environment influence the signaling efficacy of the toll-like receptor 2/1-VDR pathway. Front Immunol 8:1–15
12. Ponchel F, Goëb V, Parmar R, El-Sherbiny Y, Boissinot M, El Jawhari J, Burska A, Vital EM, Harrison S, Conaghan PG, Hensor E, Emery P (2014) An immunological biomarker to predict MTX response in early RA. Ann Rheum Dis 73:2047–2053
13. C. Carlberg, The physiology of vitamin D-far more than calcium and bone, Front. Physiol. 5 (2014) 335, https://doi.org/10.3389/fphys.2014.00335.
14. Holick MF. Evolution and function of vitamin D. 2003.
15. Grant WB, Wimalawansa, S.J., Holick, M.F. Vitamin D supplements and reasonable solar UVB should be recommended to prevent escalating incidence of chronic diseases. British Medical Journal. 2015;350, h321:h321.
16. M.F. Holick, Sunlight and vitamin D for bone health and prevention of autoimmune diseases, cancers, and cardiovascular disease, Am. J. Clin. Nutr. 80 (2004) 1678S–1688S.
17. https://www.researchgate.net/figure/Role-of-vitamin-D-in-the-immune-system-Schematic-representation-of-cells-from-the-innate_fig1_334306765